duminică, 31 decembrie 2017

Bilanţ lecturistic 2017

De departe CARTEA anului 2017 pentru mine a fost "Omul fãrã însuşiri" a lui Musil. Mai dificil decât Thomas Mann, la umãr cu Joyce (deşi fãrã inovaţiile lui stilistice).

Cea mai frumoasã carte: Luli August Sturdza –"Aşa s-au întâmplat, aşa le-am însemnat..."
Cea mai complicatã carte ca stil: Djuna Barnes –"Nightwood"
Cea mai pasionantã descoperire: Elena Ferrante
Cea mai bunã carte româneascã: Ioana Pârvulescu –"Inocenţii"
Cea mai emoţionantã carte: Svetlana Aleksievici –"Vremuri second-hand"
Cea mai draguţã graficã: Svetlana Dorosheva –"Cartea din nufãr"
Cea mai bolnavã carte: Laszlo Krasznahorkai –"Satantango"
Cea mai neaşteptatã carte (cu reverberaţii personale): Aurora Liiceanu -"Prin perdea"
Cele mai poetice cãrţi (fãrã a fi poezie): Jose Luis Peixoto –"Nici o privire" şi Ioana Bradea –"Scotch"
Cea mai bunã carte de non-beletristicã: Erwin Kessler –"X:20 –o radiografie a artei româneşti dupã 1989"
Cea mai mare surprizã (pentru cã de obicei eu consider carţile cu acţiune ca fiind mediocre): Ihsan Oktay Anar –"Atlasul continentelor înceţoşate"
Cea mai plictisitoare carte: Yuval Noah Harari –"Sapiens"
Cea mai mare dezamãgire: David Grossman –"Un cal intrã într-un bar"

3 comentarii:

  1. Care va sa zica anii pari sunt cei fasti lecturilor...:)

    Cat despre Cartea din nufar am vrut sa comentez la ea c-ar fi meritat cumparata chiar si numai pentru desenul copertei...dar mi-ai luat-o inainte.

    RăspundețiȘtergere
  2. Come to think of it, tu ai citit disproportionat, amarnic, disperat, naucitor, cutremurator de mult. Ai citit cu manie, in hohote, cu speranta funebra, in delir, cu voluptate, pentru a rezista, pentru a te vindeca. Ai citit foarte mult. Si bine. Acuma, ca ai ajuns la zbor, ce va mai fi? Heh, ce altceva?

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca la unii cititul este o dependenta, ca fumatul la altii. Am avut o perioada cand mi-am propus sa nu mai citesc, sa iau o pauza, sa pastrez o distanta fata de carti sa vad cum e, daca mi se schimba perspectiva, sa-mi vina poate in minte idei noi etc. A fost groaznic. Citeam toate afisele de pe strada, toate etichetele de pe borcanele de pe masa etc. Asa ca am revenit la carti, macar sa raman cu ceva. Cu scrisul despre ce citesc e mai greu... Dar, uite, am terminat cu postarile despre cartile vechi. Acum sunt cat de cat la zi. Adica nu am carti mai vechi de 2 luni despre care sa nu fi scris. Anul acesta poate reusesc sa ma tin si in ritm mai bine.
    Cat despre ce urmeaza... sunt o sumedenie de carti non-fiction care asteapta si care apar mereu. La literatura sunt si eu curioasa cate mai sunt de descoperit.
    La Cartea din nufar, pe langa desene, si povestea este foarte draguta, ironica, subtila, jucausa, rautacioasa. Trebuie sa ma mobilizez sa ajung sa scriu si despre ea.

    RăspundețiȘtergere