joi, 28 decembrie 2017

Andrei Kurkov -"Prieten drag, tovaras al raposatului"

O carte scurtã, dar amuzantã (într-un fel cam sinistru), despre dorinţa de a da un sens vieţii, chiar dacã ţi-ai mai lãsat doar o zi pânã la moarte, şi resemnarea încãpãţânatã în faţa banalitãţii şi a comoditãţii, sub apãsarea agasantã a unei stãri de deprimare insuficient de puternicã pentru a oferi mãcar ea o dimensiunã tragicã care sã anuleze scârba rutinei într-o lume cenuşie, deznãdãjduitã, urâtã, inertã. Tolia, un tânãr deziluzionat, cu o viaţã sentimentalã, profesionalã, intelectualã fãcutã ţãndãri îşi doreşte sã moarã. Incapabil sã se sinucidã, se hotãrãşte sã aranjeze sã fie ucis (lucru care n-ar trebui sã fie foarte greu de obţinut în Ucraina post-sovieticã). Bineînţeles cã povestea se complicã, iar succesul nu este garantat nici mãcar în moarte. Mult alcool, o prostituatã, societate dezumanizantã.

Inceputul:
"Dac-aş fuma, ar fi mai uşor ca dupã fiecare scandal casnic, care de la distanţã pare de neînţeles şi absurd, sã-mi aprind câteva ţigãri, iar fumul, nicotina, sã devinã pentru moment dacã nu sensul sau aroma vieţii, mãcar ceva care sã-mi distragã atenţia, aşa cum tãmâia arsã în cinstea mea m-ar ajuta sã vãd oarece bucurie în viaţa de apoi. Dar nu mai fumez din copilãrie şi cred cã, dacã aş începe sã fumez la treizeci de ani, ar fi tocmai un semn de copilãrie sau de prostie."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu