O fiinţã supranaturalã, misterioasã, se întrupeazã din inima pãmântului şi trãieşte parazitând diverse personaje, hrãnindu-se din timpul lor şi reuşind astfel sã traverseze evenimentele din istoria românilor de la Vlad Tepeş pânã în zilele noastre, oferindu-ne o perspectivã subiectivã, intimã şi vastã asupra noastrã. Zogrul nu poartã nici un fel de încãrcãturã maleficã sau beneficã, el este trãire purã, singurul sãu scop fiind gãsirea unei gazde adecvate astfel încât sã-şi întârzie momentul dispariţiei de pe Pãmânt, singura existenţã pe care o cunoaşte şi la care nu vrea sã renunţe pentru întoarcerea într-un necunoscut care ar putea foarte bine sã consiste în nimic. Este un roman despre identitate. O identitate colectivã şi una individualã.
Cartea este interesantã, uşor de citit, Doina Ruşti a gãsit o reţetã foarte reuşitã de a combina fantasticul, istoria, filosofia. Cred cã o voi înscãuna pe Doina Ruşti scriitoarea mea româncã, contemporanã, preferatã.
[*nu am citate pentru cã, bineînţeles, cartea a fost împrumutatã şi cititã acum câţiva ani; iar între timp am un laptop mort la activ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu