sâmbătă, 31 decembrie 2016

Roberto Bolaño -"2666"

"2666" este ultimul roman, și cel mai apreciat, al lui Roberto Bolaño. Cartea începe cu figura misterioasã a scriitorului neamţ Benno von Archimboldi descoperit de patru critici pedanţi care fac o obsesie pentru opera acestuia, în timp ce scriitorul rãmâne departe de public, ascuns în spatele unui pseudonim. Prietenia dintre cei patru critici (unul este femeie, ceea ce complicã evident relaţiile) este o combinaţie ciudatã de discuţii, divagaţii și acţiuni fãrã relevanţã, inutile și descoperiri pline de miez. In încercarea lor de a-l întâlni pe Archimboldi, trei critici ajung, pe urma unui zvon, în orașul mexican Santa Teresa din deșertul Sonora unde își dau seama cã au fost puși pe o pistã falsã, dar romanul rãmâne în acest orãșel unde se dezvãluie un adevãrat iad, o combinaţie absurdã de violenţã și monstruozitate cu o serie de sute de crime brutale ale cãror victime sunt exclusiv femei.
Dupã povestea unui profesor de filosofie ţicnit de la universitate, cunoscut de criticii pasionaţi de Archimboldi, a cãrui fiicã este salvatã de destinul de a deveni și ea una dintre victimele demenţei ucigașului sau ucigașilor în serie din oraș de cãtre un jurnalist de culoare american sosit în Santa Teresa pentru a scrie un articol despre un meci de box, urmeazã partea cea mai teribilã din carte, o combinaţie de stil jurnalistic, dar despre o situaţie imaginarã (chiar dacã existã în realitate un oraș mexican unde au fost cazuri asemãnãtoare de zeci de femei violate și ucise de un criminal misterios, detaliile din "2666" sunt complet fictive), volumul 2 conţinând lista completã a rapoartelor criminalistice despre circumstanţele și informaţiile biografice ale numeroaselor femei gãsite abuzate și ucise în împrejurimile orașului Santa Teresa, cu toate detaliile oribile ale fiecãrei crime, pe sute de pagini, unde grozãvia faptelor este atât de mare încât rezistã redundanţei, repetiţiei, scapã puterii obișnuinţei. 
Este partea cea mai zguduitoare din roman, cea mai percutantã. Dacã la profesorul Amalfitano avem tot felul de tentative suprarealiste de a introduce arta în realitate, la nivelul absurdului (la un moment dat agaţã o carte de matematicã de sârma de rufe pentru a fi distrusã de vreme), realitatea din orașul în care trãiește pare sã treacã dincolo de orice tentativã imaginarã de a duce la extrem lipsa de sens din aceastã lume.
In ultimul volum aflãm povestea lui Benno von Archimboldi, pe numele lui adevãrat Hans Reiter, un veteran din al doilea rãzboi mondial, și a modului în care acesta este conectat la ce se întâmplã în Mexic (apare și România în peisaj, de altfel), coincidenţele (deseori sub formã oniricã) alcãtuind adesea firele de legãturã între personaje și întâmplãri.
Deși pare sã nu aibã o poveste cap-coadã propriu-zisã, "2666" este fermecãtor prin digresiuni, mai ales când acestea aduc o notã neașteptatã și ne îndepãrteazã de așteptãrile noastre privind direcţia în care ar trebui sã se îndrepte naraţiunea, și zguduitor prin relatarea visceral de realistã a scenelor crimelor din Santa Teresa. Numãrul din titlu nu se regãsește în nici un detaliu din roman, dar semnificaţia lui poate fi dedusã dintr-o altã povestire de-a lui Bolaño unde anul 2666 definește un timp atât de îndepãrtat încât nici mãcar nu ne putem gândi la el ca la o realitate care sã ne afecteze.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu