Un roman de
pseudo-dragoste și regãsire dupã tot felul de eșecuri, de la cele din dragoste
pânã la cele existenţiale. Romanul e construit dupã o imagine a timpului ca o bandã
Moebius (Dan Lungu l-a caracterizat așa, nu m-am apucat eu sã produc chestii
inteligente și lacaniene așa din senin), cu alternãri de perspectivã de la un
capitol la altul pe o structurã de roman detectiv sentimental, personajul
principal încercât sã înţeleagã de ce l-a pãrãsit (frivola, de altfel) Marga.
Bineînţeles, îl
avem pe Dan Lungu din celelalte cãrţi, cu umorul sãu hâtru și cu
metaforele, comparaţiile și descrierile care te iau pe neașteptate, te surprind
cu prospeţimea și ineditul lor expresiv.
Deși romanul nu a fost unul chiar pe gustul meu, mi-au
plãcut fragmentele cu limacși. E adevãrat cã aduceau puţin a Cãrtãrescu, dar
chestiile astea cu reobiectivarea dupã mocirla subiectivã în care ne gãsim dupã
o poveste de dragoste eșuatã pe mine mã lasã cam indiferentã așa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu