duminică, 13 noiembrie 2011

John Dos Passos -"Paralela 42"


Paralela 42 este primul volum din trilogia USA. Cartea este un portret colectiv al Americii, aici pânã la primul rãzboi mondial, dar sigur urmeazã criza economicã şi chiar vreau sã ajung la celãlalt volum. Dos Passos are umor pe alocuri şi este, mai ales, un bun observator al societãţii. I se potriveşte de minune o biografie kilometricã de genul ãsta. E un fel de Balzac modern. Povesteşte foarte bine.

Are 4 feluri de naraţiune :
1. (preferata mea) « Newsreel » -un colaj sau montaj de diverse titluri de ziar ale epocii îmbinate pentru a crea uneori o confuzie comicã; e destul de cinematografic aşa, e ca în scenele alea când ţi se deruleazã ziare pe ecran; varianta secolului XX de RSS feeds.
2. (preferata mea) « Camera Eye » -scrisã în stilul de « stream of consciousness », totul este privit din perspectivã personalã, fãrã intervenţia unui povestitor, impresionist.
3. biografii ale unor oameni celebri (Andrew Carnegie, Edison), care vin oarecum sã ilustreze, ca o întrupare perfectã în realitate, ideile exprimate în poveştile celor 5 personaje ficţionale.
4. secţiuni narative care se întrepãtrund, pentru a se uni la un moment dat, ale 5 personaje care strãbat America, Mexicul şi, dupã cum intuiesc eu, Europa în urmãtoaele volume. E o opţiune mai fericitã decât sã urmãreascã destinul unei familii de-a lungul schimbãrilor rapide de la începutul secolului XX (lucru care s-a mai fãcut de altfel de cãtre mai mulţi scriitori).

Cele 5 personaje sunt : Mac (priceput în ale printãrii, care, dupã eşecul tipografiei unchiului sãu din cauza pãrerilor lui politice, se vede nevoit sã hoinãreascã pentru a-şi gãsi o slujbã, ajungând sã se stabilascã în Mexic –cel puţin acolo îl lasã primul volum), Janey (o dactilografã din Washington, fãrã a ieşi cu nimic în evidenţã, dar care ajunge sã lucreze pentru un alt personaj, J. Ward Moorehouse, alãturi de care viaţa ei devine mai palpitantã), J. Ward Moorehouse (un bãrbat de societate, care ştie sã profite de relaţiile lui şi care investeşte banii celei de-a doua soţii într-o firmã de PR ce îşi propune sã medieze între patronat şi sindicate, dar care, de fapt, urmãreşte sã rezolve conflictele prin corupţie), Eleanor (o tânãrã boemã care se lanseazã în decoraţii interioare –e personajul care m-a atins cel mai mult prin insensibilitatea ei faţã de situaţia celor din jur; de exemplu, acceptã sã îşi viziteze tatãl numai pentru cã ştie cã acesta îi va da bani, deşi ea cãştigã, printr-o muncã mai uşoarã, mult mai mult decât el, dar preferã sã stea în chirie în locuri exagerat de scumpe pentru a-şi pãstra imaginea de « artist » şi pentru a fi împreunã cu oameni « cultivaţi »), Charley (are doar un capitol la sfârşitul primului volum ; este un mecanic care hoinãreşte şi el prin America în cãutarea unui loc de muncã pentru ca la sfârşit sã se înroleze în rãzboi).

Imbinarea punctelor de vedere ale celor cinci personaje asupra aceleaşi realitãţi nu are nici originalitatea, nici talentul lui Faulkner, iar rãtãcirile personajelor de-a lungul vastului continent nu au forţa unui Kerouac, care se aflã în cãutarea unei identitãţi, a unui sentiment de libertate, a visului de a te regãsi şi a te realiza undeva, altundeva decât aici.
Dos Passos e destul de « realist », dar este interesant cum atitudinile, ideile generale care se desprind din istoriile personajelor au rãmas valide şi în prezent, aplicate la un conţinut niţel diferit, însã cu o esenţã foarte asemãnãtoare.

Intrucât stilul nu m-a dat pe spate, am hotãrât sã nu citesc toatã trilogia o datã, ci dupã chef si dispoziţie. Deocamdatã am rãmas la primul volum.


"While there is a lower class I am of it, while there is a criminal class I am of it, while there is a soul in prison I am not free. - Gene Debs"

"He was one of the grand old men until the churches and the congregations got wind that he was an infidel and believed in Darwin.
Luther Burbank had never a thought of evil, selecting improved hybrids for America those sunny years in Santa Rosa.
But he brushed down a wasp’s nest that time; he wouldn’t give up Darwin and Natural Selection and they stung him and he died puzzled."

"...where he worked all his life making long speeches full of statistics, struggling to save democratic government, to make a farmers’ and small businessmen’s commonwealth. Lonely with his back to the wall, fighting corruption and big business and high finance and trusts and combinations of combinations and the miasmic lethargy of Washington."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu